„Eu credeam că dacă aș fi avut șansa să am acel rol, de profesor, și dacă aș fi avut toate cunoștințele științifice necesare, m-aș fi descurcat ireproșabil.
Însă… știam foarte puțin despre ce mă așteaptă… A venit toamna anului 2021 și urma să fiu exact în acel rol la care tot visam de când eram un elev plin de sugestii pentru dascălii mei. În scurtă vreme, m-am trezit îngropat în jungla birocrației sistemului educațional românesc. Trebuia să-mi dezvolt profilul pedagogic individual, să hotărăsc ce abordare să am la clasă și să anticipez fel și fel de scenarii pe care să mă pregătesc să le soluționez. Am realizat atunci imensa responsabilitate a unui profesor, care, în tot ceea ce face la clasă, trebuie să-și ilustreze intențiile bune, pregătirea academică și să direcționeze, de asemenea, copiii spre cariera care li se potrivește cel mai bine. Dintr-odată, teoria temelor puține nu mai era viabilă, căci materia este vastă, iar durata unei lecții este limitată. Lipsa exigenței din notare și atmosfera relaxantă și distractivă nu se potrivesc defel unui obiect școlar precum matematica. Asta pentru că presiunea examenelor apasă constant, din toate direcțiile. Misiunea de a-i atrage pe elevi înspre un obiect precum matematica, fără aceste metode, mi se pare anevoioasă, dar toată truda este răsplătită, de multe ori, spontan, de o privire nedumerită care începe a se limpezi. Relațiile apropiate pe care le am cu elevii mei sunt foarte importante; datorită lor, toată munca mea este o reală plăcere, căci știu că eforturile pe care le depun nu sunt în zadar. Chiar dacă nu toți copiii au înclinații înspre matematică, prețuiesc enorm interacțiunile de la clasă, deoarece ele ne dezvoltă reciproc și continuu.
Să fiu parte a echipei Colegiului „Richard Wurmbrand” și să am parte de experiența de a fi profesor este o onoare! Este copleșitor să descopăr între colegii mei profesori, inimi atât de dedicate și atât de preocupate de destinele copiilor!”