Despre taţi excepţionali

Despre taţi excepţionali

Pe timpuri, obişnuiam să avem timp. Astăzi, alergăm tot timpul după timp. Nu avem timp să venim la timp la şcoală, nu avem timp să mâncăm, nu avem timp să gândim,  nu avem timp să punem întrebări, nu avem timp să ne vizităm bunicii, nu avem timp să ne rugăm, nu avem timp. Nu mai avem timp nici măcar să pierdem timpul. Şi totuşi, când mă gândesc, vom ajunge, repede şi la timp, acolo unde timpul va rămâne fără vreme.

De aceea, sâmbătă, 15 octombrie 2011, şaizeci de taţi şi fii din Colegiului Richard Wurmbrand şi-au făcut timp unii pentru alţii şi au petrecut împreună trei ore excepţionale. Ne-am împărţit în patru echipe, roşu, galben, albastru şi verde, s-au ales căpitani şi au început jocurile: încâlcitul, amoeba, dodgeball şi altele. Nimeni nu a pierdut. Chiar dacă nu am fost câştigători, cu toţii am fost câştigaţi. După jocuri, domnul profesor Adrian Ambrosie a avut  un mesaj de încurajare şi motivare pentru participanţi, despre cum să fii un tată excepţional. Iată aici un rezumat al mesajului:

„Într-o reclamă TV (vezi aici), un tată de vreo 65 de ani și fiul său stau pe o bancă.  Tatăl ține în mână un jurnal vechi, iar fiul citește ziarul, nefiind preocupat de dialogul cu tatăl. La un moment, un fluture trece un prin fața lor. „Ce este asta?,” întreabă tatăl…” „Un fluture,” răspunde, sec, fiul. „Ce este asta?” întreabă șovăitor tatăl…” „Ţi-am mai spus, un fluture!,” răspunde, iritat, fiul… „Ce este asta?,” întreabă, stăruitor, tatăl…” „Nu înțelegi, un fluture…!,” răbufnește fiul. Tatăl, deschide vechiul jurnal și citește cu voce tare că, în ziua în care fiul a împlinit 3 ani, el a întrebat de 22 de ori: „Ce este asta?” și, de fiecare dată, tatăl i-a răspuns cu răbdare „Un fluture.”

Secolul al XXI-lea se caracterizează prin trecerea de la societatea industrială la o societate a cunoaşterii. ​Unul din neajunsurile acestei perioade în care trăim este că, deși avem rețele de comunicare și socializare cu ajutorul cărora putem relaționa cu peste 20 de miloane de persoane, devenim tot mai singuri.

​​Acest lucru îl putem observa și în familiile noastre. Suntem tot mai ocupați de serviciile noastre și acordăm tot mai puțin timp copiilor noștri.

De ce este important ca noi, taţii, să petrecem timp cu copiii noştri?

1. Noi suntem cei care putem, în modul cel mai ușor și natural posibil, să îi modelăm.
2. Noi constituim pentru ei modelul ultim de caracter şi comportament.
3. Noi le oferim imaginea pe care ei şi-o formează despre Dumnezeu, ca Tată.

Cum putem să îi câștigăm pe copiii noștri?

1. Asumându-ne rolul de conducător al familiei.
2. Având o relație excelentă cu soția.
3. Făcând o prioritate relația cu copiii.

Acest mesaj de motivare a fost urmat de un moment în care fiecare tată a petrecut timp individual cu băiatul lui şi au răspuns la două întrebări:

1. Care a fost amintirea cea mai plăcută pe care ai avut-o cu mine?

2. Cum pot fi eu un tată excepţional pentru tine?”

La final s-au acordat diplome, am servit pizza şi am făcut o fotografie de grup.

Prof. Cristian Lucaci

[fbphotos id=183441635069044]

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *